GHID DE ORIENTARE PENTRU CETĂŢENI
VOCABULAR JURIDIC
Apel (la fel ca și recurs, contestaţie în anulare, revizuire, recurs în anulare) - mijloc juridic prin care procurorul sau partea nemulţumită de soluţia unei instanţe se adresează instanţei mai mare în grad pentru ca aceasta din urmă să verifice legalitatea hotărârii judecătoreşti atacate.
Arhivă - serviciu auxiliar din cadrul instanţelor de judecată, care asigură păstrarea în bună stare a dosarelor şi registrelor instanţei şi care informează persoanele care au calitatea de părţi ori sunt împuternicite de acestea conform legii, asupra datelor solicitate din dosarele de care acestea sunt direct interesate.
Autoritate tutelară - instituţie creată pe lângă consiliile locale, în vederea ocrotirii intereselor minorului lipsit de îngrijire părintească, în cazurile prevăzute de lege.
Bun comun - bun dobândit în timpul căsătoriei de către oricare dintre soţi şi care, de la data dobândirii lui, devine bun comun al soţilor.
Cazier judiciar - fişa în care organele judiciare consemnează datele privind antecedentele penale ale unei persoane (sancţiunile penale ce i s-au aplicat, liberarea condiţionată, amnistia, graţierea, reabilitarea etc).
Cerere de chemare în judecată - actul care declanşează procesul civil prin care orice persoană interesată se adresează instanţei de judecată în vederea soluţionării unui litigiu în care este direct implicată.
Cerere reconvenţională - actul prin care pârâtul solicită pretenţii proprii împotriva reclamantului, în legătură cu dreptul pretins de acesta prin cererea de chemare în judecată.
Certificat de grefă - act eliberat de către grefa instanţei prin care se atestă fapte sau situaţii rezultate din evidenţa instanţei de judecată sau cu privire la dosarele aflate în arhiva acesteia.
Citaţia - act procedural scris prin care o persoană este chemată în faţa organelor de urmărire penală şi/sau în faţa instanţei de judecată, având caracter de ordin şi care obligă persoana căreia i se adresează să se prezinte la data şi locul indicat.
Declinare de competenţă - trimiterea cauzei de către organul care constată că nu este competent să o soluţioneze, organului considerat ca fiind competent.
Disjungere - separarea unuia sau mai multor cauze sau capete de cerere care au fost reunite, în interesul unei bune soluţionări a cauzelor.
Expertiza - mijloc de probă, ce constă în rezolvarea unor probleme de strictă specialitate de către persoane care posedă cunoştinţe într-un domeniu dat.
Inculpat - persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni, împotriva căreia a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Infracţiune - orice acţiune sau comportament interzis de către legea penală, pentru comiterea cărora se pot aplica pedepse penale: amendă, închisoare.
Încheiere de şedinţă - actul procesual întocmit de instanţa de judecată, în care se consemnează cele petrecute în cursul unei şedinţe de judecată şi se iau măsuri în vederea soluţionării cauzei.
Intimat - parte într-un proces, care se află în situaţia unui pârât, în caz de declarare a unei căi de atac, ordinară sau extraordinară.
Întâmpinare - act procesual obligatoriu pentru pârât, prin care acesta răspunde cererii de chemare în judecată, urmărind să se apere faţă de pretenţiile reclamantului.
Investire cu formula executorie - ordin dat în numele preşedintelui României, agenţilor executivi şi forţei publice să execute o hotărâre judecătorească sau alt înscris, în cazurile prevăzute de lege.
Învinuit - persoana faţă de care se efectuează cercetări, fiind bănuită că a săvârşit o infracţiune, dar împotriva căreia nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Legalizare - formalitate prin care o autoritate publică atestă autenticitatea unui act.
Mandat de aducere - act procedural prin care se dispune aducerea unei persoane, care refuză să se prezinte în urma citării, în faţa organelor judiciare.
Magistrat - denumire acordată de lege judecătorilor şi procurorilor.
Martor - persoana care are cunoştinţă despre o faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în proces.
Ordonanţa - act procedural în care procurorul sau organul de urmărire penală consemnează o dispoziţie asupra unor acte sau măsuri de natură penală.
Ordonanţa preşedinţială - procedura specială în urma căreia instanţa dispune măsuri temporare care au ca scop păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Parchet - organ judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, format din procurori care exercită atribuţiile ce revin acestui minister.
Parte civilă - persoana vătămată care solicită repararea pagubei în cadrul procesului penal.
Parte responsabilă civilmente - persoana chemată în procesul penal să răspundă pentru repararea pagubelor provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului (ex. părintele pentru paguba produsă de copilul minor)
Parte vătămată - persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială şi care este parte in procesul penal.
Pârât - persoana chemată în judecată de către reclamant, despre care acesta pretinde că i-ar fi încălcat sau contestat un drept.
Perimare - stingerea unui proces civil dacă a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an (în materie civilă) sau de 6 luni (în materie comercială).
Prima zi de înfăţişare - termenul de judecată la care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Proces - activitate desfăşurată în baza legii, având drept scop soluţionarea unui conflict ivit între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice) şi la care participă organul jurisdicţional (instanţa de judecată, parchetul, organele de cercetare ale poliţiei), părţile interesate, precum şi alte persoane a căror contribuţie poate fi necesară (martori, experţi).
Prejudiciu - paguba materială sau morală suferită de o persoană sau adusă unei persoane ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite.
Proces civil - activitatea pe care o desfăşoară instanţa, părţile, alte persoane sau organe care participă la judecată, în scopul realizării sau stabilirii drepturilor sau intereselor deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege.
Proces penal - activitatea având ca scop soluţionarea unui conflict penal astfel încât orice persoană ce a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie pedepsită.
Reabilitare - măsura individuală prin care se înlătură consecinţele unei condamnări penale, ducând astfel la încetarea decăderilor şi a interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare.
Recidivă - situaţia unei persoane deja condamnată penal care săvârşeşte, în anumite condiţii şi într-un anumit termen, o nouă infracţiune care poate atrage aplicarea unei pedepse mai aspre decât cea aplicată în mod obişnuit pentru cea din urmă faptă.
Rechizitoriu - act de sesizare a instanţei, întocmit de procuror, prin care acesta dispune trimiterea în judecată a inculpatului.
Reclamant - persoana care se adresează instanţei prin cererea de chemare în judecată, solicitând aplicarea legii Ia un caz determinat.
Recuzare - posibilitatea părţilor de a cere ca unul sau mai mulţi judecători, procurori, grefieri de şedinţă sau un anumit expert să nu participe la judecarea unui dosar, din motive precum rudenia cu una dintre părţile din proces, interesul pe care îl are în soluţionarea cererii etc.
Registratură - serviciu auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti ce efectuează operaţiuni privind primirea, înregistrarea cererilor şi a corespondenței adresate instanţelor.
Taxa de timbru - sumă de bani diferită ca valoare, achitată de reclamant la introducerea cererii de judecată pentru plata serviciilor prestate de instanţele de judecată.
Tranzacţia - contract prin care părţile încetează un proces pe cale amiabilă.
Aceste ghiduri au fost elaborate cu aprobarea Ministerului Justiţiei, în colaborare cu Asociaţia Baroului American – CEELI, în cadrul unui proiect finanţat de Agenţia Statelor Unite de Dezvoltare Internaţională (USAID)